Străin, acesta e adevăratu-mi nume, De unde vin, de ce odată voi pleca nu ştiu... Străin... mă simt când soarele apune Şi nu ştiu dacă pentru mine va mai răsări... Străin... o stare ce mereu revine Oriunde te-ai afla, orice-ai avea, oricine-ai fi... Unde ti-e casa poţi tu oare spune? Ai tu un loc unde acasa să te simţi? Străini ne naştem... şi năştem străini! E un blestem benign ce îl perpetuăm Atâta timp cât soarele răsare şi apune... Atâta timp cât pe pământ suntem. 15 martie 2006

There are no comments to this entry.